Eram sceptic la început, dar până la urmă m-am lăsat atras de mirajul sitului, după ce ulterior frânsesem inimile tinerelor amazoane de pe hi5.
Obişnuiam să intru rareori pe feisbuc şi asta doar ca să fac comentarii sexiste şi grosolane la adresa unor piţipoance ai căror prieteni cu ceafa inflamată aveam certitudinea că nu mă cunosc. Acum s-au mai schimbat lucrurile, mi-am ataşat şi eu poze şi tot ce trebuie, am jucat-o şi cu ferma şi cu mafia şi cu medievalul şi mă apropii vertiginos de numărul de prieteni pe care îi are şi Papa (da, monsieur Benedict are cont pe feisbuc).
Sigur există şi anumite neajunsuri, dar personal, n-am avut nici o problemă în a le trece cu vederea. În afară de faptul că m-au adăugat în lista lor de prieteni Nineta, Aspazia şi Georgel de care nu mai auzisem nici o veste de la Marea Schisma din 1054 când împărţeam o napolitană Koukou Roukou şi ne completam reciproc oracolele în timp ce trăgeam cu ochiul la Sandy Belle, cred ca ideea e în regulă.
Mă mai deranjează şi persoanele care îşi umplu excesiv de des „peretele” cu toate nimicurile şi cretinătăţile posibile. Nu mă interesează domnişoarelor atunci când faceţi un duş şi postaţi lucrul asta şi vă treziţi la întoarcere că 44 de bărbaţi au aprobat prin „like” statusul dumneavoastră. Cum nu mă interesează domnilor că astăzi la micul dejun aţi servit răcituri cu zacuscă şi chişleac şi nici că momentan vă aflaţi pe budă şi ne dirijaţi cu patos muzica populară prin icnete melomane. (May the şforce be with you!)
A bine, am mai primit şi invitaţii de grup de la Liga tinerilor creştini în căutare de „networking” şi „relationships”. Însă, cu voia prea bunului şi milostivului Iehova, am fost nevoit să le refuz, nu de alta dar am senzaţia că flăcăii ăştia se roagă niţel cam mult şi exercită un interes puţin cam mare pentru "analele” religiei.
Presupun că reţeaua asta socială (căci am văzut şi filmul despre inventatorul sitului) ajută şi camarazi de tipul vecinului meu din oraşul natal, pe numele lui Dorel zis Masturbel. Omul ale cărui cărui reviste şi cărţi cu poze aveau toate paginile împreunate cu picătura magică. Cred că el e cel mai mare fan feisbuc. Mă gândesc că s-o lipi şi de el odată sorocul, ţinând cont de palmaresul lui zbuciumat şi trunchiat de eşecuri şi onanii.
Am observat că şi-a schimbat recent şi „relationship status”, ba mai mult, am văzut-o şi pe domnişoara cu pricina, pe care nu îndrăznesc sub nici o formă să o numesc norocoasă. De fiecare dată când îi văd rictusul de marmotă de pe profilul de feisbuc îmi face senzaţia fie că duduie dintr-o lipsa catastrofală de materie cenuşie, fie nu a aflat niciodată de supranumele mai sus menţionatului concubin. Şi mai important, cam ce face dumnealui în timpul liber cu mânuţele alea două. Mi-l şi imaginez pe Domnul Labuş stând seara în faţa monitorului şi fredonând Sting în timp ce-i urmăreşte domnişoarei actualizările de status:
Obişnuiam să intru rareori pe feisbuc şi asta doar ca să fac comentarii sexiste şi grosolane la adresa unor piţipoance ai căror prieteni cu ceafa inflamată aveam certitudinea că nu mă cunosc. Acum s-au mai schimbat lucrurile, mi-am ataşat şi eu poze şi tot ce trebuie, am jucat-o şi cu ferma şi cu mafia şi cu medievalul şi mă apropii vertiginos de numărul de prieteni pe care îi are şi Papa (da, monsieur Benedict are cont pe feisbuc).
Sigur există şi anumite neajunsuri, dar personal, n-am avut nici o problemă în a le trece cu vederea. În afară de faptul că m-au adăugat în lista lor de prieteni Nineta, Aspazia şi Georgel de care nu mai auzisem nici o veste de la Marea Schisma din 1054 când împărţeam o napolitană Koukou Roukou şi ne completam reciproc oracolele în timp ce trăgeam cu ochiul la Sandy Belle, cred ca ideea e în regulă.
Mă mai deranjează şi persoanele care îşi umplu excesiv de des „peretele” cu toate nimicurile şi cretinătăţile posibile. Nu mă interesează domnişoarelor atunci când faceţi un duş şi postaţi lucrul asta şi vă treziţi la întoarcere că 44 de bărbaţi au aprobat prin „like” statusul dumneavoastră. Cum nu mă interesează domnilor că astăzi la micul dejun aţi servit răcituri cu zacuscă şi chişleac şi nici că momentan vă aflaţi pe budă şi ne dirijaţi cu patos muzica populară prin icnete melomane. (May the şforce be with you!)
A bine, am mai primit şi invitaţii de grup de la Liga tinerilor creştini în căutare de „networking” şi „relationships”. Însă, cu voia prea bunului şi milostivului Iehova, am fost nevoit să le refuz, nu de alta dar am senzaţia că flăcăii ăştia se roagă niţel cam mult şi exercită un interes puţin cam mare pentru "analele” religiei.
Presupun că reţeaua asta socială (căci am văzut şi filmul despre inventatorul sitului) ajută şi camarazi de tipul vecinului meu din oraşul natal, pe numele lui Dorel zis Masturbel. Omul ale cărui cărui reviste şi cărţi cu poze aveau toate paginile împreunate cu picătura magică. Cred că el e cel mai mare fan feisbuc. Mă gândesc că s-o lipi şi de el odată sorocul, ţinând cont de palmaresul lui zbuciumat şi trunchiat de eşecuri şi onanii.
Am observat că şi-a schimbat recent şi „relationship status”, ba mai mult, am văzut-o şi pe domnişoara cu pricina, pe care nu îndrăznesc sub nici o formă să o numesc norocoasă. De fiecare dată când îi văd rictusul de marmotă de pe profilul de feisbuc îmi face senzaţia fie că duduie dintr-o lipsa catastrofală de materie cenuşie, fie nu a aflat niciodată de supranumele mai sus menţionatului concubin. Şi mai important, cam ce face dumnealui în timpul liber cu mânuţele alea două. Mi-l şi imaginez pe Domnul Labuş stând seara în faţa monitorului şi fredonând Sting în timp ce-i urmăreşte domnişoarei actualizările de status:
“Every post you make,
Every pic you take,
Every friend you fake,
Every pic you take,
Every friend you fake,
I'll be watching you"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu